Când am început să ne gândim serios la casa noastră, am pus pe foaie tot ce am vrea să conțină. N-am lăsat nimic la o parte. Ba chiar am și desenat-o în Excel :).  Am notat toate spațiile funcționale de care am avea nevoie, am trecut un număr de metri pătrați pentru fiecare și cu acest plan am mers la arhitect.

Am uimit arhitectul cu rigoarea noastră, dar a și ras de noi copios pentru faza cu desenul în Excel. Eram o premieră amuzantă. I-am spus că vrem o casă pasivă. Mare, mică, ea trebuia să respecte principiile de construcție și funcționare pentru o casă pasivă.  Primele planuri pe care le-am primit săreau bine de 200 mp și nici casa nu părea a fi pasivă. Nu știam pe vremea aceea exact de unde să apucăm situația, însă simțeam că am pornit greșit.

Pe atunci locuiam în Crângași, într-un bloc muncitoresc construit în ’86, într-un apartament care avea sub 90 mp. Pe una dintre camere mă alintam eu și o numeam “sală de sport”, insă era, de fapt, cel mai scump spațiu de depozitare posibil. Așadar, dacă ne desfășuram bine într-un spațiu de dimensiuni decente, nu vedeam de ce ar trebui să exagerăm cu spațiile și să construim o casă mare, în care să nu ne găsim unul pe celălalt.

Așadar, aveam idei puține și fixe: spatii multe și, ideal, unele dintre ele cu multiple funcțiuni, restrânse într-o suprafață nu foarte mare.

Multe spații, dar funcționale

Lista spațiilor pe care noi le-am identificat ca fiind necesare în noua casă arată așa:

Acum, pentru unii s-ar putea ca această listă să fie extensivă, pentru alții, limitată. De aceea credem că vorba “câte bordeie, atâtea obiceie” se aplică mănușă. Nu tot ce îi place altuia e obligatoriu să-ți placă și ție. Și viceversa.

Noi am gândit ideatic – dacă ar fi să avem toți banii din lume pentru construcția acestei case (care tot pe un teren de 500 mp în Otopeni ar fi stat, că ăsta era punctul din care plecam) – cum ar arăta ea? Cât de mare ar fi? Ce ar conține? Ce suprafețe credem că sunt optime pentru fiecare? Și de aici, when reality hits, ne ducem în jos până acolo unde idealul se întâlnește cu bugetul pe care ni-l permitem.

Ce e sigur e că nu voiam să renunțăm la (prea multe din) spațiile gândite de noi și nu voiam o casă mare. Asta era “ecuatia” pe care trebuia să o rezolve arhitectul. La următoarele planuri, suprafața a fost redusă pe la 200 mp și tot nu era ceea ce ne doream. Lipsea ceva. Aveam casa pe mai multe niveluri, erau mulți metri pătrati care se pierdeau cu holuri de trecere. Holuri în care băgam bani, pe care trebuia să le încălzim, să le luminăm, să le curățăm… erau în plus.

Planul pe care ni-l doream

Așa că am venit cu o propunere – planurile proiectului STARK with RICKO. Plecând de la aceste planuri, arhitectul a venit cu propunerea de plan pentru casa noastră. Cu toate spațiile cerute – aproape – și în parametrii standardului de casă pasivă.

În acest moment avem o casă doar pe parter, cu spații integrate care deservesc mai multe funcțiuni, cu o suprafață utilă până în 140 mp și care respectă principiul de casă pasivă. Garajul va fi un carport la intrarea în casă. Acesta va proteja atat mașina cât și zona de intrare în casă. Magazia va fi în afara casei, în curte. Sauna a fost prima la care am renunțat. Dar pentru asta are vecinul o soluție, pe care abia aștept să o punem în practică. Încă mai negociez poziționarea grătarului, dar sigur își va găsi locul.

Uite așa am reușit să avem toate spațiile funcționale pe care ni le dorim într-o casă nu foarte mare.

Vă arătăm și planurile finale în curând!

SaveSave