Orice construcție începe cu baza – o fundație bună. Elementul de la care pornesc cele bune, dacă e făcută bine, dar și cele rele, dacă nu respectă întocmai parametrii indicați în proiect.

După o serie lungă de planificări, obținere de aprobări și bugetări, ne-am apucat, în sfârșit de construcția casei. Data oficială, ca să rămâna pentru posteritate: 17 iulie 2017; 17.07.17 – are așa, un iz de simetrie. Exact cum ne place.  S-a nimerit, n-a fost intenționat.

În mare parte, fundația casei noastre nu diferă cu mult de o fundație clasică, iar la nivel de complexitate a execuției, putem spune că e chiar o lucrare care n-a dat bătăi de cap echipei de implementare. Asta și datorită faptului că ne-am dorit o casă cu forme simple, linii drepte, fără planuri diferite, fără unghiuri complicate. E o fundație ușoară, pentru că peste ea urmează o construcție ușoară, așa că n-am avut nevoie de o cantitate impresionantă de materiale. Ceea ce o face mai mare față de alte fundații este faptul că zona de locuit, așa cum am mai spus, este pe un singur nivel. Uite planurile casei aici.

Pe cât se poate de scurt, iată ce am făcut:

Am început cum începe orice treabă așezată: curățenie la locul de muncă. Am eliminat orice urmă de vegetație de pe teren (nu era multă, dar ne-am asigurat că am scos tot din pământ), am nivelat locul și am făcut trasarea terenului, plus stabilirea cotei zero. La final, aveam un teren de tenis / volei / badminton de toată frumusețea.

A urmat săpătura mecanizată, în urma căreia ne-am ales cu un dâmb în fața casei care ne-a ajutat din când în când să avem o vedere de ansamblu asupra lucrării. Am ales să nu ne descotorosim de acest pământ, pentru că vrem să îl folosim la momentul în care vom face amenajarea grădinii. Ce pot să spun despre el în acest moment însă, este că îmi doresc să scăpăm de el cât mai repede.

După săpătura mecanizată a urmat, firesc, săpătura manuală. Lucrurile au mers destul de repede și am avut noroc de vreme bună. Extrem de călduroasă, doar eram în mijlocul verii, însă, cu siguranță n-am fi vrut să transformăm tranșeele care au rezultat în canale pline cu apă și, eventual, unul sau doi peștișori, să avem ce să pescuim. În timpul în care se făcea săpătura manuală au ajuns în șantier și sacii de geocell. Despre geocell și care-i treaba cu el am scris, mai în detaliu, aici.

Îi mulțumim frumos vecinului nostru care ne-a permis să depozităm o mare parte din materialele care au ajuns în șantier pe terenul lui. Dacă nu ne lăsa, am fi avut mari probleme, pentru că terenul pe care îl avem nu este extrem de generos, iar accesul cu utilaje mari ar fi fost practic imposibil pe străduța care duce la casa noastră.

După săpătura manuală, am acoperit pământul cu geotextil, am instalat conductele de canalizare și pe cele de dren (cele din urmă învelite, la rândul lor, în geotextil).

La ce folosește geotextilul? Ne-am întrebat și noi și am aflat așa:
– separă pământul de sub fundație de materialele care intră efectiv în structura fundației și nu le lasă să se amestece între ele, cum s-ar întâmpla în cazul în care nu am pune geotextil; având în vedere că stăm pe un teren cu pânza freatică destul de sus, în cazul unui sol umed ca la noi, șansele ca asta să se întâmple ar fi fost destul de ridicate;
– este indicat în cazul în care punem în fundație spumă de sticlă expandată (deja celebrul geocell);
– materialul va reține particulele fine și le va împiedica să pătrundă în sistemul de drenaj;
– după instalare, munca poate să continue chiar și în condiții de ploaie;
– are un impact redus aspra mediului, o durată de viață mare și este foarte ușor de instalat.

După ce această etapă a fost finalizată, a început partea care mi-a plăcut cel mai mult – instalarea geocell-ului. Evident, în șantier lumea i-a spus ghiocel. Un șofer de tir care a adus vreo câțiva saci de completare ne-a spus că are pentru noi ceva cărbune. L-am înțeles perfect și am lasat lucrurile așa, pentru că explicația pe care i-aș fi dat-o nu era deloc simplă!

Geocell-ul se pune în operă extrem de ușor. “A pune în operă” e un termen mai pompos pentru “se montează/instalează/aplică/execută”, dar pe care l-am pescuit de la echipa noastră de proiectare. Nu mă mai debarasez de el, așa că n-aveți încotro, îl veți mai citi și poate vă veți molipsi și voi. Noi am primit geocell-ul în big bags de 3 mc. Mulți big bags de 3mc. Practic cea mai mare cantitate de big bags pe care am văzut-o în viața mea. Asta pentru că, până atunci, văzusem exact zero. Oricum, sunt mari și impresionanți.

Au fost cărați cu roaba și goliți, sac cu sac. După ce era pus la locul lui în fundație, se trecea de câteva ori cu o placă vibrantă peste el, pentru a-l compacta. Asta a fost o operațiune oarecum zgomotoasă, dar care mi-a plăcut la nebunie. Atât de tare încat m-am jucat și eu cu ea. Pare complicat, însă este extrem de ușor, dacă te-ai prins când și cum să virezi ca să te întorci la timp.

După ce a fost montat primul strat de geocell, au fost puse foliile de polietilenă, armăturile și cofrajele. A urmat unul dintre momentele care mi-au plăcut cel mai tare: turnarea betonului cu o pompa cu un brat foarte lung, botezată “elefant”. Pentru cei care nu sunt trecuți prin prea multe construcții de case – iar noi n-am mai construit până acum niciuna – elefantul e impresionant. Ajunge lejer în toate colțurile și e ușor de manevrat. În ziua aceea am învățat despre elefant, dar și despre vibratorul de beton, cu ajutorul căruia te asiguri că betonul turnat ajunge în toate unghiurile și nu se formează bule de aer în placă.

După ce s-a uscat betonul din grinzi, au fost scoase cofrajele, s-a pus al doilea strat de geocell, s-a turnat din nou beton și șapa de egalizare, pentru a închide fundația. Perimetrul soclului a fost tratat cu hidroizolație pensulabilă în două straturi și gata! Eram pregătiți pentru începerea montajului pereților.

Ca să fim siguri că am făcut o treabă bună, am făcut măsurători cu ajutorul topometristului, pentru identificarea erorilor și a eventualelor devieri de la cote. Chiar dacă este o lucrare simplă, nu e rost de erori în acest tip de construcție. Pereții trebuie să stea exact la cotele din proiect, fără abateri.

Luați cu lingurița explicațiile de mai sus, pentru că nu sunt făcute de un profesionist, ci sunt prin ochii beneficiarului – ce am observat noi că se întâmplă pe șantier. Poate câteodată ne scapă lucruri sau sărim peste momente cheie. Ăsta este motivul principal pentru care încercăm să nu dăm sfaturi ci doar să relatăm ce și cum am făcut noi. Ce a mers la noi s-ar putea să nu se potrivească pe alte șantiere. La sfaturi nu avem cum să ne pricepem, pentru că nu suntem de specialitate. Dacă vreti să porniți pe drumul ăsta, apelați la specialiști, că e mai bine așa.

În cifre absolute și ca să ținem minte pe viitor, în fundația casei au intrat:

265 mp geotextil
112 mc geocell
180 mp folie polietilenă
18,5 mc beton armat
820 kg armătură grinzi
125 mp cofraje
6 mc șapă egalizare sub placă
1400 kg armătură placă
66 ml țeavă dren

Bonus din șantier :

1. am turnat șapa de egalizare pe placă și am vrut să fie perfect netedă și dreaptă; așa că ne-am abținut din a face ce fac starurile pe Hollywood Walk of Fame, și nu ne-am băgat mâinile în beton, deși am fost tentați să o facem; ne-a rezolvat însă o pisică tupeistă, care a trecut mândră în diagonală prin living. Mulțumim!
2. de când am cumpărat terenul, un câine mărișor, alb, crede că acolo e casa lui, de fapt. Venea în fiecare seară se așeza fix în mijlocul terenului și supraveghea atent toată zona. El a avut decența să nu stea pe placa atunci când betonul era moale, probabil pentru că era de-al casei. Lucru pe care nu putem să-l spunem despre pisică.
3. în multe din fotografiile pe care le-am făcut, WC-ul de serviciu răsare falnic. După ce fundația a fost gata, a ajuns chiar pe placă, așa că n-aveam cum să îl evităm deloc. Pe vremea aceea era gri. Acum, ca să fie lucrurile și mai frumoase, e portocaliu (probabil pe roz nu aveau). Sare în ochi ca un girofar și sincer, am cam renunțat să încerc să îl evit. E șantier, pe oameni îi trece, mai bine cu decât fără.

SaveSave

SaveSave

SaveSave